luni, 18 septembrie 2017

Programe de educatie financiara la biblioteca: Bani IQ si Banii pe net

In aceasta perioada , la Biblioteca Publica Pietrari se deruleaza programele de educatie financiara  Bani IQ si Banii pe net la care a participa un numar insemnat de persoane, copii si adulti, din comuna Pietrari.
Participantii la aceste campanii  au aflat cu acest prilej informatii extrem de utile referitoare la evitarea dezechilibrelor in bugetele personale,economisire, alegeri intelepte in ceea ce priveste banii, serviciile oferite de banci, platile online, instrumentele de comparare a ofertelor, siguranta cumparaturilor pe internet, drepturile consumatorilor online.










„Vrem cărţile tale! Lasă cărţile din biblioteca ta să-şi continue povestea în Bibliotecile Publice România"

Campania „Vrem cărţile tale! Lasă cărţile din biblioteca ta să-şi continue povestea în Bibliotecile Publice România", o campanie marca EduCaB este relansată la nivel local cu accent şi mai mare pe ideea ca fiecare dintre utilizatorii serviciilor noastre şi orice membru al comunităţii, în general, să aducă la Biblioteca Publică o carte nouă sau aproape nouă. Prin aceasta, ne dorim să creştem puţin câte puţin, cu ajutorul oamenilor pentru care lucrăm, colecţiile de cărţi care devin tot mai vechi, tot mai perimate fizic şi moral, şi care – din motive independente de voinţa noastră – nu sunt înnoite prin alocaţii bugetare, aşa cum prevede Legea bibliotecilor.
Astazi am avut parte de o mare bucurie, un prim pas in aceasta campanie: o tranşă consistentă de cărţi şi publicaţii de colorat, mai exact 75 de volume frumos ilustrate, însoţite de seturi de carioci si stickere, care vor bucura copilăria micuţilor nostri, chiar acum la inceput de an scolar. „Furnizor” a fost domnul Sorin Dinculescu, actor la Teatrul Masca din Bucuresti, caruia ii multumim din suflet pentru frumosul sau gest!




”CinEd-educatie cinematografica in biblioteci”

Biblioteca Pietrari a organizat in aceasta perioada, saptamanal, in fiecare zi de vineri, intre orele 13-15, proiectii din colectia de filme ”CinEd-educatie cinematografica in biblioteci”. Au fost vizionate pana in prezent filmele:

- ”Prima zi de școală/Luminița”  (r. Jacques Rozier, Franta, 1956)  în care, la distanță de 50 de ani și de 5000 de km, doi regizori își rememorează amintirile din copilărie.





- ”El espiritu de la colmena”- ”Spiritul stupului”(r. Victor Erice, 1973). Filmul lui Victor Erice nu vorbeşte cât se exprimă prin imagini şi sentimente. Pe fundalul unei Spanii distruse după războiul civil din 1936-1939, în care nimic nu mai este aşa cum a fost, şi în care războiul se mută de pe front în intimitatea sufletească a oamenilor, terifiantul se insinuează în viaţa celor mai impresionabili.


- "Uma pedra no bolso"- "Un sambure de indoiala" (r. Joaquim Pinto, Portugalia, 1987) in care  Miguel, un băiat de 12 ani, este pedepsit pentru că nu a obținut rezultate bune la școală: trebuie să rămână la pensiunea mătușii sale pe durata întregii vacanțe. După câteva zile de plictiseală, începe să se împrietenească cu ceilalți locuitori și vizitatori regulați ai pensiunii, precum servitoarea Louisa sau Joao, pescarul. Dar sosirea doctorului Fernando tulbură viața liniștită a locului și îl face pe Miguel să-și schimbe perspectiva asupra lucrurilor.





După vizionare am făcut împreună cu participanții o recenzie a filmului vizionat, punand accentul pe anumite detalii legate de subiect, personaje, cadru, în așa fel încât să înțeleagă anumiți termeni legați de cinematografie și să poată deveni spectatori activi cu viziuni critice.CinEd este un proiect iniţiat de Institutul Francez din Paris, în parteneriat cu Cinemateca Franceză şi implementat în România de Societatea Culturală NexT (pentru nivelul gimnazial şi liceal). CinEd este un program co-finanţat de programul Europa Creativă/Media al Uniunii Europene. Activităţile educaţionale pe care le propune programul CinEd ajută la dezvoltarea abilităţilor elevilor de a analiza, înţelege şi interpreta un mesaj audio-vizual, contribuind la formarea unui public activ, precum şi la apropierea de cinematografie, ca artă şi industrie. 

Vacanța la ...bibliotecă - 2017

Distracție, cunoaștere, zâmbete, ateliere, lectură, muzică, creație, logică, comunicare, bucurie, codare, planificare, voluntari, strategie, origami, programare, relaxare, idei, sănătate, joc, descoperire, cuvinte noi, creativitate, tinerețe și o minune de... copilărie!



Cam așa este ”Vacanța” noastră! :)

Atelierele bibliotecii de vacanta se desfasoara zilnic, intre orele 10-13, in perioada 03 iulie- 01 septembrie 2017, fiind sustinute de voluntari inscrisi in programul Award Romania, dupa cum urmeaza:




"Atelierul de ”investigare” a problemelor comunității" 
Trainer-voluntar - Ana-Maria Bugiu, eleva la CNMB Valcea
În viață, pentru oricine, învățarea nu se oprește niciodată, chiar dacă pentru copii și tineri s-au încheiat cursurile școlii.
Vacanța oferă modalități inedite de dezvoltare a abilităților de viață și de învățare. Oriunde și oricând, copiii au ocazia să învețe și o fac de cele mai multe ori fără să simtă, ca la școală, obligația de a o face ”la comandă”. Prin atelierul propus de voluntara noastră copiii pot învăța implicându-se în rezolvarea unor probleme ale comunității. Există nenumărate modele de învățare bazată pe rezolvarea problemelor locului (place-based learning) prin implicarea copiilor în investigarea problemelor reale ale comunităților lor folosind experiențe de învățare din lumea reală.
Este vorba de fapt de o abordare de învățare care nu se potrivește cu acuratețe în cadrele de instruire existente. Este experențială, bazată pe proiecte, interdisciplinară și antrenată pe cercetare, cu grupuri de elevi deliberat diverse care investighează probleme reale pentru clienți reali din comunitatea locală.
Prin acest proiect avem în vedere o creștere a interesului pentru utilizarea comunității ca un context pentru o învățare mai autentică și un angajament mai crescut al tinerilor. Proiectul ce abordeaza teme diverse si complexe a fost remarcat de catre Biblionet Romania...






"Atelierul de muzica si dans"
Trainer-voluntar - Adina Butoi, membra a Ansamblului Mostenitorii din Pietrari
Cam așa se descurcau copiii...si asta dupa doar doua intalniri ale lor, la care se adauga talentul, tactul, ajutorul si rabdarea Adinei ....scuze pentru calitatea înregistrarii 
https://www.youtube.com/watch?v=8g98rbFlpAM&feature=youtu.be

”Atelierul de lectură, comunicare și scriere creativă” din programul ”Vacanța la...bibliotecă” 2017 coordonat de voluntara noastră - Iuliana Buruiană, eleva cls a XII-a la Liceul Constantin Brancoveanu Horezu

"Atelierul de creatie artistica" sustinut de voluntarele noastre Alexandra Mentea, eleva la CNMB Valcea si Gabriela Preda, eleva CN Al.Lahovari Valcea.

"Curs de prim-ajutor" susținut de doamna asistentă Carmen Mohora. Cateva dintre temele cursului - măsuri de prim-ajutor în caz de arsuri, prevenirea indigestiei, așezarea în poziție de siguranță a victimei și scurt instructaj pentru manevra de resuscitare,etc.

"Atelier de codare și programare" - trainer voluntar Anca Drăghici.Cateva teme: baze de numerație, inițiere C++, realizare activitati optionale in proiectul Code Kids, realizare site-uri, completarea fișei ”Sunt un star”, fișă de autocunoaștere și comunicare destinată membrilor clubului ”Wizards Code Club”.
Activitatile zilnice sunt completate de jocuri de autocunoastere, concursuri, vizionare de filme.



Imagini ateliere

Concursul ”Vâlcea, colț de rai”- 2017


 În perioada 10 aprilie 2017-10 iunie 2017, la Biblioteca Publică Locală Pietrari, s-a derulat etapa locală a concursului ”Vâlcea, colț de rai”. Juriul a desemnat următorii finaliști pentru etapa județeană:

Secțiunea POEZIE

LOCUL I

ROMÂNIA – cls. a VII-a

Eroilor nemuritori

Vă strig acum, eroii mei din patru zări!
Vă chem cu glas de jale și iubire,
Vă chem să fiți cu noi și-ntreaga fire
În pragul acestei sfinte și-nalte sărbători

Vă cer să reînviați din cer, din humă,
Să vă prezint acestor strănepoți!
Să știe toți:Nu mai sunteți pe lume,
V-ați jertfit atunci...Pentru noi toți!

Vă chem cu glas de mare-mbărbătare,
Pe toți bărbații că ați căzut la datorie:
-Sculați acum, la ceas de sărbătoare!
-Sculați acum! E Ziua de-Nălțare!

Să fiți mereu slăviți de strănepoți
Și pomeniți la praznicile toate.
Că voi sunteți prezenți în tot și-n toate,
Ați semnat istoria pentru eternitate!

Vă știu acum prezenți la monument,
Și inima cea bravă în voie se zbate,
Eu știu că sunteți toți, în lutul sfânt, vii și treji,
Și la chemarea țării, toți veți striga:
PREZENT, PREZENT!!!


Veniți la Alba, veniți la Unire

Sună tulnicul pe vale
Sună sus pe munți
Să coboare, tineri și cărunți,
La Alba-i sărbătoare!

Urmașii strașnici ai lui Traian,
Zveltele fiice ale neamului dac,
Moții-narmați cu al lor baltag,
Nepoții lui Cloșca și Crișan.

La Alba-i sărbtoare,
Alerg degrabă nemțenii,
Vrâncenii și vasluienii,
Vin plăieșii lui Ștefan cel Mare!

Dincoace de munte, din regat,
Vin la Alba cu grăbire,
Vin la Marea Unire
Muntenii, la al doilea descălecat!

Sună întreaga Albă de urale de unire,
Poporul nu mai întreabă străinii
Ci-și alege pe cei buni, tribunii,
Pentru a României întregire!

Veniți la Alba, veniți cu toți
Astăzi este Ziua Marii Uniri, 1 Decembrie,
Astăzi avem din nou o Mare Românie,
Ardeleni, moldoveni, munteni!

Ecou la Unire, ecou la Burebista!

Donaris, Danubius, Dunăre bătrână,
Să-ți duci copiii și să-i porți de mână,
Pe lângă locuri sfinte, vechi cetăți
Zidite de traci, de carpi, de daco-geți!
În valul tău, s-au oglindit cu vremea,
În apa ta corăbii trace, cu odgon
Un fiu trimis de Burebista, ca sol la Acornion,
De s-a dus vestea despre mintea-i înțeleaptă
Și ne-a rămas azi faima-i dăltuită-n piatră.
Și dacă piatra săracă ni-l înfățișează
Ca chip, figura lui de dac, vitează
Străbate secoli și ni-l aduce-n față.
Un dac voinic purtând cămașă și ițari
Și semnul dacic, ”sceptrul” celor mari,
Apoi o voce de tunet taie timpul:
E Burebista! Stăpân măreț peste hotare,
Ce zice:Dacii mei! Uniți acum cu mic cu mare
Veniți aici, la Dunăre-n vâltoare
Să facem zid armatelor vrăjmașe
Și să zidim cetăți unite și frumoase!
Liberi să fim ca vulturii în zbor!
Ura! Trăiască Burebista! Se strigă în popor!
Și i-a unit, el, Burebista pe carpi, pe daco-geți
Și a zidit noi dave, noi cetăți,
Ca zestre măreață, milenară, strămoșească
Ne-a dat această țară.
O Dacie frumoasă! Românească!
Pe care viteazul Mihai și Cuza au mărit-o
La Alba-Iulia și Milcov ne-a chemat
Și apa toată din Milcov am sorbit-o
Și ne-am unit pe veci și necondiționat!
Reîntregiți ca frați apoi în 918
Chemat-am lângă noi pe frații basarabeni,
Ne-am adunat cu toți în hora românească
Chemând cu drag pe frații dobrogeni:
-Străbuni, să nu vă temeți, azi se știe
Că noi suntem uniți pentru vecie!


Locul II

ARMONIA- cls. a VII-a

piatră – cruce de hotar

Se știe din vechime faptul,
Un drept și mare adevăr:
Tot codrul este frate cu românul
Că i-a fost casă, vatră, ajutor!
Haideți cu toți, încă o dată,
Ca să vedem a noastră moștenire,
Să știm că-i pân-aici hotarul,
Ce l-am primit de la străbuni,
Ca zestre mare din vechime
Toți îl știam păstrându-l cu sfințire.
Creștea pădurea și-i iubeam lăstarul,
Știam că până-aci este al nostru,
Că dincolo se-ntindeau Tomșanii.
Dar linia hotarnică trasată
Fără de garduri, sârme sau zăvoare
Fixată doar de acte funciare,
Precum și Cuza-Vodă statornicise-n legile agrare.
Dar s-a gândit adânc un om,
Născut aici, alături de pădure,
Umblând desculț pe când era copil,
Strângând alune, nuci și mure,
Să-și lase moștenire al său nume,
Înscris pe-o cruce, piatră de hotar.
Și să cunoască bine, cu temei
Că zestrea-i zestre! Hotarul e hotar,
Iar Giurcă, colonelul, este militar!
Că e sătean de-al nostru, pietrărean,
El vrut-a să arate an de an
Că lasă fapte-n urmă, că-i oștean!
Tu, oastea țării și a națiunii,
Iubește satul, zestrea sacră a pădurii,
Iubește codrul – frate cu românul,
Iubește tot ce-i bun și drept și te mândrește
Că la Pietrari se mai trăiește încă românește!

Sfânta Troiță

Sfântă cruce ridicată la o margine de drum,
Ne-nchinăm azi cu credință, murmurând în gând: Amin!
Am trăit-o și pe-aceasta, să vedem cum se zidesc
Iară, troițe sfințite pe pământul românesc.
Se uitase-aproape gestul, ce românul calm făcea
Se-nchina făcându-și cruce, pălăria-și ridica
Spre ceruri înălța fruntea, implorând pe Dumnezeu:
-Doamne Dumnezeul nostru! Fere-i pe români de Rău!
În tradiția română moștenită din străbuni
Se găsea mereu un suflet mai avut și mai de viță
Să zidească, să ridice la răspântie de drum
Adăpost pentru icoane, sfântă cruce, o Troiță!
Troițe erau din piatră, cărămidă, lemn solid.
În ele tronau icoane, ori un izvoraș curgând
Adăpost era-n furtună și umbrar era-n zăduf,
Rândunele-și făceau cuiburi, pentru puișori-n puf
Nu trecea pe lângă dânsa niciun om nepăsător
Se-nchina cerând iertare, sprijinn, milă, ajutor...
Se rugau de pomenirea celor care au trudit
Să ridice sfânta cruce și izvorul neadormit.
Ne-nchinăm azi la troița care abia s-a sfințit
Din ofranda și iubirea unui consătean
Care ne-a spus înc-odată că el este un oștean
A pus trudă, bani, avere și așa a reușit
Și ne lasă moștenire sfântă, pentru infinit
Troița sfântă zidită la răspântie de drum
Ca la ea să se închine toți creștinii de acum.
Să citească iară lista cu eroii bravi din sat
Căzuți pentru țară, morți la datorie
Eroi, tați ai noștri, sfinți-ntru vecie!
Ce nu i-am uitat!

Rugă

Doamne! Cum de s-a putut
Să ne iei bărbații tineri
I-ai luat fără să-i numeri
C-au stat țării mele scut?

Doamne! Cum de-ai putut
Pentru îngerii din rai,
Să aduni doar flori curate
De pe-al României plai?

N-ai știut Tu, Doamne Sfinte
Cât îl doare pe-un părinte
Când dă țării copil, vamă,
Și cât plânge atunci o mamă?

Domnul semn din cer a arătat
Și cu glas de slavă a strigat:
-Nu mai plânge țară, Românie,
Pe copiii tăi, căzuți la datorie.

Toți cu fața la dușmani au luptat.
Libertatea o puneau mai sus de toate.
Viața  pentru țară ei și-au dat,
Pentru-al vostru viitor, pentru libertate!

În locul drepților, pe toți i-am așezat,
Iertați de toate, i-am binecuvântat
Și vă păzesc pe voi, de tot și toate
De dincolo de groapă și de moarte!



Locul III

INAMORA – cls a V-a

Marea Unire

Frate cu frate,
Hai s-o facem ca la carte!
Să o facem cu onoare,
Să avem o țară mare!

Avem în gând Marea Unire,
S-avem parte de iubire,
Mândre straie să purtăm,
Transilvania să ne-o luăm!

Soră cu soră
Hai să facem și noi o horă,
Să ne cinstim curajoșii,
Să-ntâmpinăm frumoșii!

Horă mare noi să facem,
Nici nu ne gândim să zacem,
Transilvania e-a noastră,
Asta-i realizarea voastră.

Moldovenii și oltenii
Acum joacă cu ardelenii,
Transilvania ne aparține,
Iar acum ne este bine!

Fericiți ca niciodată
Să facem o horă lată!
Să se audă peste hotare,
Că România-i cea mai mare!

Satul meu

E un sat nu prea mare
Dar pentru mine-i cel mai tare
Cu o pajiște frumoasă,
Țesută parcă de-o croitoreasă!
O croitoreasă talentată
Și o prea frumoasă fată,
Așa-i comuna mea
Și mă mândresc cu ea.
Știi tu frățioare,
Că atunci când trece pe-aici un oarecare,
Rămâne impresionat de el,
Fiindcă așa-i satul meu de fel!
Un sat de vizitat,
Este atât de minunat!
Mii de fantasme,
Parcă sunt scoase din basme!
Aici mă simt eu bine,
Satul acesta este-n tine,
Frumusețea lui mai rară,
Aici, Soarele și Luna vor s-apară!
Înainte hore se țineau,
Și ore întregi jucau,
Și acum este frumos,
Aici nimic nu e pe dos!
Localitatea-mi este cu nume de cremene,
Iarna zăpada atât de frumos cerne,
Fulgul cade pe păânt,
Simțindu-se o adiere blândă de vânt.
Copiii, prieteni între ei,
Fete mândre din cireșe fac cercei
Băieții fotbal mereu joacă
Și nu se opresc să vorbească
Cine câștigă, nu contează,
Să știi asta, notează!
Așa e pe la noi,
De fericire, este roi,
La noi e atmosferă mereu,
Pur și simplu așa e satul meu!

Copilăria

Copilărie, unic paradis,
Ești...de parcă ai fi un vis!
Tărâmul meu minunat,
De flori mai mereu înconjurat.

Copilărie, frumusețe infinită,
Nicicând n-am fost atât de fericită!
Este magie peste tot,
Să văd paradisul, eu pot!

Măreția-ți uimitoar,
Totul acoperit de culoare,
Soarele doar aici ar sta,
Îndrăgostit de frumusețea ta!

Pajiște de pace,
Copiilor așa le place!
Ești locul perfect,
Fără vreun defect.

Copilărie, diamant argintiu,
Despre tine eu acum scriu,
Tu, un loc fără nici o lege
Viitor frumos ne-alege!

Copilărie, copac veșnic înflorit,
De toată lumea amintit,
Cântă păsările-ntruna
Aici vor să rămână pentru totdeauna.

Păcat că timpul trece,
Iar totul devine tot mai rece,
Dar hai , momentul să-l trăim,
Nicidecum să-l risipim!


Secțiunea PROZĂ 

 LOCUL I

MUGURAȘ –cls. a VIII-a

PIETRARI- continuare și început

Patina timpului ferecă povești despre un Pietrari al bunicilor și străbunicilor ce veghează tăcuți în tablouri. Privirea lor sfredelește de dincolo, prin înțelepciunea tăioasă a pietrei ce-a ales să fie picior de zidire.
Nu s-au dat duși de la sânul dealurilor șerpuite ce le-au curs roade în casa lor de oameni harnici; palmele cuminți au mângâiat atât chipuri senine de copii, cât și coada sapei și ccoarnele plugului.
Ulițele prăfuite păstrează liniștea copilăriei multora dintre noi, călăuzind pașii trecătorului spre solarul culmilor Manta, Anghelești, Motești, Cuculici, Albota...Numele este rostirea stabilității și împotrivirea uitării. Un ”ieri” mândru îl găsim în curțile pietrărenilor ce seamănă sămânță de muncă de dimineață până seara.
Un ”ieri” regăsit cu fiecare sărbătoare a Floriilor, la ”Hora Costumelor”...Un ”ieri” ce-a ales să nu apună, ci să se-adune în fiecare dintre noi, zestre a credinței în Dumnezeul iubirii de oameni...Bisericile, lumânări albe, aprinse-ntru lumina din noi, sprijină timpurile venite cu încercări și temeri, îndreptând calea noastră spre valoarea supremă: BINELE.
Biserică a celor ce-au fost, a celor ce sunt, a celor ce vor fi...aceeași!
Românismul pulsează în Pietrari în ”escu” și ”anu”: Vintilescu, Merișescu, Dinculescu, Ionescu, Apostolescu, Vețeleanu, Capanu, Avanu, construind coloana vertebrală a istoriei neamului ce se continuă cu fiecare prunc, aici, în inima țării.
Desprinderea de pământ au deprins-o puii de pietrăreni prin cunoaștere, pe băncile școlii, în fața aceleiași curiozități flămânde a ochilor larg deschiși de curiozitate s-au perindat alți ”domni Trandafir”, începând cu dom’ Culaie (Nicolae Popescu-Rebus) până la prezentul ce a adus în inima comunei, drept slujitori ai cărții, fiii satului, deveniți dascăli ai viitorului său.
 Aceleași litere, alte degete ce le rotunjesc.
Istoria așteaptă ca prezentul să-și consume intensitatea pentru a-l înălța la rang de sevă înțeleaptă a generațiilor ce vin.

Aripile sufletului tău...

Pentru oamenii ce-și deschid inima spre Dumnezeu, rugăciunea este dăruirea totală, iar Biserica e locul în care divinitatea îți picură liniște și pace peste clipele de căutare.
Dumnezeul moșilor și strămoșilor vine la întâlnirea cu prezentul de câte ori ridicăm ochii spre cer. El citește cuvintele plânse în rugăciunea din privire și-ți întărește sufletul ca să poți trece creștinește viața. Dar, după ce ai fost ajutat sau pus la încercare, de Părintele și Stăpânul tău, tu-i întorci spatele, El își duce durerea părăsirii nu în ură, ci-n iubirea ce-a născut odată cu Hristos din întunecatele legi ale firii.
Cartea istoriei noastre respiră lupta chinuită a unui neam pentru a nu-și închina spiritul decât unui singur Stăpân, Dumnezeul iubirii, Părintele tuturor celor ce-l descoperă și-l slujesc cu credință.
Sufletul greu de păcate nefăcute mi-l plec la picioarele lui de la primii pași călcați sfios sub ochii îngăduitori ai sfinților din icoană. Mi-e ființa mistuită de setea cunoașterii de Dumnezeu și mă zbat în neputința de a-i duce eu mai departe Crucea aici, pe pământ, între oameni.
Genunchii îndoiți și chipu-ți plecat te strigă când Tu ești aproape și-mi mângâi zbuciumul: ”...învață-mă, Doamne, să iert și ajută-mă, Dumnezeul meu, să nu cunosc decât iubirea, darul Tău divin!” și gândurile-mi curg spre icoana din fața altarului. Te ridici și privești în jur, creștine. Liniște și iar liniște...faci semnul Crucii și viața îți curge cald prin vene.
Natura-ți zâmbește a primăvară fragedă. Plantele se dăruiesc vieții și îmbrățișării vântului. Doar ție, creștine, ți-e greu să-ți ridici privirea, te apasă suferința de a-L vedea coborât sub lespedea rece a mormântului, pe Cel ce-ți luminase chipul prin puterea iubirii.
Lacrimile neplânse îți îneacă sufletul și cuvintele se zbuciumă în neputința de a fi rostite. Omul ce-și pleacă trupul într-o totală uitare de sine, ți-e frate și încerci ca împreună cu el să-L reînvii pe Hristos prin iubirea ce vă unește.
Florile ce le-ai adus la mormânt sărută trupul coborât de pe Cruce al Domnului. Știi că a plecat să dea morții lumina zorilor de zi, să calce peste păcatele oamenilor cu iertare și să deschidă prin timp poarta unei alte vieți. Sângele Lui ți-a spălat ție gândurile vinovate, Trupul Lui a fost Mielul dăruit împăcării între oameni.
”Nu te da deznădejdii!, îți spui, Hristos e viața și vieții nu i se poate lua lumina, nu poate fi închisă într-un mormânt. Cântare însuflețită se ridică peste suferință în biserica din vatra satuluice răsună peste dealuri, până departe: ”În mormânt, viață / Pus ai-fost Hristoase”.
Și deodată speranța îți luminează gândurile, Domnul tău a învins moartea, i-a dat aripi sufletului tău și ție ți-a lăsat drum deschis spre el. Nu-L uita pe Cel ce-ți dă Botezul iubirii ...oriunde vei merge te va ocroti cu dumnezeiasca-i putere, pe tine și pe cei pentru care înalți rugăciune.


Secțiunea PICTURĂ

Locul I

DOR - cls. a V-a